Jocurile video, o plăcere vinovată

08 ianuarie 2021

Publicitate

Pandemia de COVID-19 și carantinarea i-au făcut pe mulți să se întoarcă la jocurile video ca formă de distracție și relaxare. Mai mult de un sfert dintre gamerii din toată lumea, însă, se simt rușinați de duratele lungi de timp în care se joacă. În ceea ce îi privește pe micii jucători, un studiu relevă faptul că mulți dintre aceștia ascund de părinții lor timpul real pe care îl petrec în fața unui ecran.

Jocurile au oferit un sprijin imens multor persoane în acest an, oferind consolare, alinare şi prietenie în vremuri dificile. Răzvan are 21 de ani și se joacă de când se știe. Spune că este modalitatea lui preferată de a-și petrece timpul liber: "Da, m-a ajutat chiar foarte mult în timpul pandemiei acest hobby al meu, am avut cum să-mi petrec timpul, chiar foarte bine. Mă joc împeună cu prietenii mei reali, vorbim online, pe chat, la microfon, căști".

Pentru gamerii adevăraţi, pe lângă sistemul performant, experienţa supremă este dată de accesoriile pe care le folosesc. De la mouse până la scaunul de gaming, totul contează atunci când pasiunea pentru jocuri îţi guvernează viaţa de zi cu zi. Jucătorii scot din buzunar sume considerabile de bani pentru ca acestea să fie întotdeauna cele mai noi şi cele mai bune.

"Aproximativ vreo 4500 de lei doar în unitate, în placa video, în procesor și așa mai departe. În periferice, mouse, tastatură, căști și monitor vreo 2000 de lei", a adăugat Răzvan.

Se joacă zilnic și își amintește de perioadele când era copil și se ascundea de părinți pentru a se juca. Era deseori certat, așa că prefera să se joace nopatea, când nu era deranjat de nimeni.

"În funcție și de timpul meu liber, dar minim 5-6 ore pe zi. Îmi plac jocurile de strategie și shooterele, cele cu echipe de câte 4 – battle royal. Sărim dintr-un avion sau navă spațială și ultima echipă care rămâne în picioare, câștigă. La 11-12-13 ani aveam oră de culcare la 10, iar eu la 1-2 noaptea mă jucam. M-au și prins de câteva ori, recunosc", povesteşte Răzvan,

Potrivit studiului, cea mai mare dezamăgire a gamerilor este aceea că părinții lor nu le înțeleg pasiunea pentru aceste jocuri. De fapt, 47% dintre ei consideră că, dacă părinții lor ar înțelege anumite jocuri, relația cu aceștia s-ar îmbunătăți.

Specialiștii spun că această pasiune se poate transforma foarte ușor într-o adicție, iar atunci aceasta poate fi destul de periculoasă.

"Tuturor le este rușine să recunoască, poate din teama că ar fi blamați și etichetați, stigmatizat la nivel social. După aceea, cu cât înaintăm în vârstă ne este ruşine să recunoaştem pentru că noi avem acea conştiinţă a normelor de conduită şi într-o oarecare măsură există acolo o discrepanţă între ceea ce cred eu cu conştientul meu şi ceea ce fac de fapt, şi atunci se întâmplă, acesta ar fi un prim element caracteristic când ei încearcă sub toate formele să acopere și să ascundă. Acest lucru este caracteristic tuturor dependenților", a declarat Cristina Gemănaru, psihoterapeu.

Anul trecut, din cauza pandemiei de coronavirus și a restricțiilor impuse, s-au intensificat orele pe care un copil le petrece în fața unui monitor, jucându-se. Specialiștii spun că la vârste fragede, dar și la vârsta adolescenței, acest lucru destabilizează dezvoltarea lor, în contextul în care scad abilitățile de interacțiune socială. Este recomandat ca părintele să găsească activități alternative, să comunice cu copilul și să fie permanent un suport emoțional pentru acesta, fără a-l critica.

Publicitate